Gânduri călătoare

Imi e dor de primavara, de mirosul de iarba verde, de zumzaitul albinelor, de rindunele si miros de cozonac. La sfirsitul lui martie puiul meu face 2 ani, e flacau deja. Ce repede trece timpul si ma bucur ca o data cu plecarea lui pleaca si unele griji si probleme. Aventura cu Moldcell-ul i-a sfirsit peste 2 zile. Gata voi fi libera din nou, voi avea tot timpul sa ma ocup de Darius, sa merg la biblioteca, sa citesc, sa iesim afara. De data asta voi pretui timpul mai mult ca inainte. Promit! Zilele trecute am gasit un blog foarte bun pentru mamici cu pici, il gasiti  aici . Eu deja mi-am luat un carnet si am inceput a scrie retetele, sunt foarte usore si gustoase, sunt sigura. La un 1 si 10 luni am inceput a invata literele si ne place. Puiul ma alinta Micatica, adica mamica. Il ador.

Sunt momente cind ma simt fragila si fara de protectie, singura si neajutorata. Sufletul meu isi cauta locul  unde sunt acceptata asa cum sunt. Imi pare rau cind ma sacrific si nu sunt apreciata, intotdeuna sunt invinovatita, si atat de mult nu imi place cind se intimpla asta. Din aceasta cauza mi-e nu imi place sa judec, intotdeauna inteleg oamenii si incerc sa-mi dau seama din cauza carui motiv au gresit. Atunci ii inteleg! Nustiu cum sa fac sa fiu perfecta! De mica am fost criticata, intotdeauna de mama! Criticata in familie, in fata rudelor, in fata strainilor... Cu toate ca de fiecare data incerc sa fac totul bine. Dar nu e deajuns... Sufar... ???

Boala asta distruge atitea vieti nevinovate. Nu o intereseaza virsta, sexul sau ce fel de om esti. De curind a decedat o femeie deosebita pe care cu parere de rau nu am ajuns sa o cunosc cu toate ca mi-as fi dorit, e vorba de bloggerita Ina Coretchi iar blogul ei il gasiti aici , eu am cunoscut-o prin intermediul blogului. La fel ca si ea am sperat si eu ca va invinge boala, dar probabil Dumnezeu are nevoie de mai multi ingeri acolo linga El si de aia a lut-o de linga familie. Cind ma gindesc la ea de fiecare data imi vine sa pling, imi e mila de sotul si fiul  care au ramas singuri, e o durere de nedescris, imi pare foarte rau... Nu as vrea sa stiu niciodata ce inseamna sa pierzi un membru al familiei.  Speram ca timpul va vindeca toate ranile lasate in urma acestei pierderi. Odihneste-te in pace draga Ina...