Dar din dar construim un centru social


În primeajma sărbătorilor de iarnă vreau să vă fac cunoștință cu cineva care are ca scop în fiecare zi să aducă o rază de lumină, un zîmbet pe față unui copil, a unui bătrîn sau  chiar a unui tînăr care nu știe încotr-o să o apuce fiind copleșit de dezamăgire, neîncredere și frustrare. Acesta este parohul bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Nisporeni, Părintele Petru.


Părinte, știm că nu sunteți de baștină din Nisporeni, cum a-ți ajuns aici? De unde sunteți?
   Sunt născut în partea de Nord a țării, și de trei ani sunt preot la biserica cu hramul ,,Adormirea Maicii Domnului” din orașul Nisporeni. Am ajuns în acest oraș prin binecuvântarea Prea Sfintei Treimi, sincer să fiu nu am fost niciodată în acest oraș până nu am fost numit paroh la biserica sus numită.Dar nobleţea acestor creștini mă obligă să iubesc deopotrivă Biserica şi Neamul, să fiu un bun creştin şi un bun slujitor. Timp de trei ani de zile predau disciplina Istoria Bisericii Universale, la Academia de Teologie din orașul Chișinău, și la Gimnaziul ,,Ștefan cel Mare” din orașul Nisporeni predau Istoria și Religia.
Sper ca, susţinut de harul divin, „slujba mea să o fac deplin”, cum îndeamnă Sfântul Apostol Pavel (cf. II Tim. 4, 5). Ancorat în Dumnezeul Cel viu, de la Care vine „tot darul desăvârşit” (Ic. 1, 17), în acest moment de început, îmi ridic inima spre cer şi dimpreună cu psalmistul exclam: „Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi nu uita toate binefacerile Lui” (Ps. 102, 2).    

 Parinte Petru, sunteți inițiatorul Centrului social multifuncțional „SfîntulNectarie” din cadrul  acestei parohii. Cum v-a venit idea de a-i ajuta pe cei ce sunt mai triști ca noi?

Trăim într-un timp de mare secetă spirituală, în care secularismul, hedonismul, consumismul şi ocultismul fac ravagii. Tentaţiile multiple şi surogatele acestei lumi îi atrag pe tinerii noştri ca un magnet. Cât de mult ne preocupăm noi de lumea înstrăinată de Dumnezeu? Ne preocupă destul ca să depunem mărturie? Destul ca să dăm din ceea ce avem? Destul ca să ne dăruim pe noi înşine? Destul ca să murim? Noi suntem răspunzători de celelalte mădulare ale Trupului lui Hristos. Noi nu putem fi străini de suferinţa semenilor, pentru că avem aceeaşi fire şi acelaşi destin. Deci, trebuie să trăim în iubire unul faţă de altul, să ne însuşim suferinţele celuilalt. Durerea aproapelui înseamnă durerea fiecăruia dintre noi. Acesta este punctul cel mai înalt al dragostei de om şi de făptură. În acest sens, Sfântul Fotie, Patriarhul Constantinopolului (†893), scria: „Nu trece cu vederea pe sărac şi nu lăsa ca zdrenţele lui să stârnească dispreţul tău, ci, mai curând, lasă-le pe acestea să te mişte în a avea compasiune pentru semenii tăi. Pentru că şi el este un om, o făptură a lui Dumnezeu, îmbrăcat în trup ca şi tine, şi este posibil ca, în virtutea lui dumnezeiască, să oglindească pe Creatorul comun mai mult decât tine”. Conștient fiind de chemarea de a sluji Bisericii lui Hristos, nu poți fi nepăsător față de cei care se află în suferință. Văzând atâta suferință, în societatea contemporană, în ochii mamelor în vârstă care au rămas fără cei dragi alături, a copiilor rămași fără părinți care au plecat peste hotare pentru a supraviețui.

Lansarea acestei idei, pare să fie un pic utopică, ținînd cont de vremurile în care trăim. De unde aveți curajul de a insista în realizarea acestui proiect?

Creştinii au datoria morală să-şi manifeste preocuparea pentru semenii lor în două maniere care corespund naturii duale a umanităţii: fizică şi spirituală. Cineva imită filantropia lui Dumnezeu când hrăneşte pe cei flămânzi, adapă pe cei însetaţi, îmbracă pe cei goi, primeşte în casă pe străini, vizitează pe bolnavi, eliberează pe prizonieri, îngroapă pe cei morţi care nu au pe nimeni să-i îngroape. Acestor şapte activităţi fizice le corespund şapte preocupări spirituale: să mângâi pe cei întristaţi, să sfătuieşti pe cei sfioşi şi nehotărâţi, să înveţi pe neştiutori, să îndrumi pe păcătoşi şi să ierţi pe cei căzuţi, să fii răbdător cu cei fără maniere şi insolenţi, şi, în sfârşit, să te rogi pentru toţi, aşa cum le expune Patriarhul Gheorghe Scolarios. Aceasta trebuie să fie atitudinea noastră, a creştinilor, în mijlocul unei istorii ce nu încetează să unească grâul cu neghina şi sfinţenia cu păcatul. Aşa Îl imităm pe Hristos şi ne agonisim răsplată eternă în ceruri, unde „cei milostivi se vor milui” (Mt. 5, 7).

Știm că în toată țara activează mai multe centre sociale, prin ce al dvs va fi mai deosebit?

Provocările lumii moderne diversifică foarte mult problematica socială. Ajutorarea aproapelui trebuie făcută din ce în ce mai mult într-un cadru organizat. Parohia noastră se străduie să creeze un astfel de cadru care să vină în întâmpinarea problemelor sociale cu care se confruntă societatea. Paleta de furnizori, servicii şi prestaţii sociale este şi ea tot mai largă, urmărindu-se adaptarea la nevoile existente, mereu în schimbare. Se impune aşadar să abordăm problematica socială eficient şi eficace, lucrând cu specialişti în domeniu. Pentru a răspunde unui număr cât mai mare de solicitări şi pentru a trata fiecare caz într-o manieră completă şi unitară, trebuie să ne cunoaştem preocupările şi să ne unim eforturile. Înființînd un şezământ multifuncțional, gândul meu se îndreaptă spre Mântuitorul nostru Iisus Hristos, despre Care citim că „a umblat făcând bine” (Fapte 10, 38) şi că vindeca orice boală şi orice neputinţă în popor. Pe cei suferinzi şi lipsiţi, pe cei însinguraţi şi necăjiţi, Domnul i-a numit „fraţii Săi prea mici”, identificându-Se cu ei. Printr-o astfel de slujire samariteană, noi Îl putem întâlni pe Hristos în semenii noştri şi putem arăta celor indiferenţi şi necredincioşi că creştinismul nu este o învăţătură teoretică, ci viaţă autentică ancorată în Dumnezeul Cel viu şi milostiv. Ca să reuşim în domeniul în care lucrăm, trebuie să-L urmăm pe Hristos, să fim activi ca El, Care a spus: „Tatăl Meu până acum lucrează; şi Eu lucrez” (In. 5, 17). De asemenea, trebuie să valorificăm timpul vieţii asemenea lui Hristos, Care a spus: „Lucrurile Celui Ce M-a trimis trebuie ca Eu să le fac până este ziuă; că vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze” (In. 9, 4).
   Pe lângă această menire sfântă, acest centru va fi la dispoziția fiecărui creștin care va avea nevoie de sprijinul nostru, cred că deosebirea ce-a mai importantă va fi că omul aflat în suferință Îl va afla aici pe Dumnezeu.

Cine vor fi beneficiarii centrului? De ce anume ei?

Categoriile de beneficiari vizate sunt: persoanele cu situaţie economico-socială precară; persoanele vârstnice, fără aparţinători/cu aparţinători care nu îi pot sprijini; persoanele cu probleme de sănătate şi nevoi sociale şi elevii/studenţii cu risc de abandon şcolar.
·         Va fi o cantină socială unde vor servi masa persoanele îngrijite de fundaţie. În această cantină vor putea servi masa cei săraci, zilnic sau ocazional. Se va pregăti mâncare şi se va duce acasă la cei bolnavi şi săraci. Pentru persoanele vârstnice, care se pot deplasa, se va organiza lunar sau de câteva ori pe an, aniversarea zilei de naştere. După slujbele de înmormântare, în această cantină se va ţine masa de pomană. Cantina va dispune de 150 de locuri.
·         Va fi o sală de conferințe, unde vor fi organizate întâlniri cu diferite personalități, unde vor fi organizate șezători tradiționale, se vor ține cateheze și alte activități.
·         O sală de bibliotecă cu toate cele necesare: cărți și diferite obiecte de birotică.
·         Un bloc sanitar.
·         La subsolul corpului va fi un capelă mortuară penru servicii rituale. Vor fi 3 încăperi amenajate ca şi casă rece, având fiecare suprafaţa de 24 mp. Fiecare din aceste încăperi va fi pictată, va avea aer condiţionat. Postamentul pe care se va aşeza sicriul va avea la picioare rotile. Pentru săvârşirea slujbei de priveghi, postamentul cu sicriul va fi dus ca un cărucior în biserică, iar după slujbă, va fi dus înapoi. Familia va putea priveghea pe cel răposat continuu până la înmormântare. În ziua înmormântării, postamentul cu sicriul va fi dus din nou în biserică.
·         În centru se vor organiza şi programe sociale de zi cu cei nevoiaşi şi vârstnici din oraş. Alte încăperi vor servi ca depozit, magazie, spălătorie.

Este cunoscut faptul că orice construcție necesită investiții enorme, cum o să vă descurcați?

Bunul Dumnezeu este Cel ce revarsă darurile Sale peste noi, de aceea în primul rând am încredere în Cel Preaînalt care ne ajută.

Cum s-ar putea implica membrii comunității noastre la ridicarea acestui centru?

   În primul rând orice creștin ne poate ajuta prin susținerea unui asemenea proiect-social, apoi prin rugăciune și prin sprijinul material cu care poate contribui fiecare creștin din orașul nostru sau din întreaga lume.

Menționăm că părintele este prea modest ca să solicite direct niște donații  de aceea o facem noi pentru el. Cine își dorește să contribuie într-un oarecare mod, poate suna la numărul de telefon: 069820071,  pentru a afla mai multe detalii.

 Cristina Andronache Tătaru și Adriana Chetrari


Comentarii

  1. Multumesc pentru postarea ta! Este greu să găsești armonie în viață când toți se gândesc la plata impozitelor și cumpărarea mâncării. Am decis să încep să economisesc bani și pentru nevoile mele și pentru caritate. Ei spun că tranzacționarea este un mod frumos de a câștiga bani: https://www.instaforex.com/reviews_forex_traders. Ce crezi?

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Momente