Dar din dar construim un centru social
În primeajma sărbătorilor de iarnă vreau să
vă fac cunoștință cu cineva care are ca scop în fiecare zi să aducă o rază de
lumină, un zîmbet pe față unui copil, a unui bătrîn sau chiar a unui tînăr care nu știe încotr-o să o
apuce fiind copleșit de dezamăgire, neîncredere și frustrare. Acesta este
parohul bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Nisporeni, Părintele Petru.
Părinte, știm că nu sunteți de baștină din Nisporeni, cum a-ți ajuns aici?
De unde sunteți?
Sunt născut în partea de Nord a țării, și de trei ani sunt preot la biserica cu hramul
,,Adormirea Maicii Domnului” din orașul Nisporeni. Am ajuns în acest oraș prin
binecuvântarea Prea Sfintei Treimi, sincer să fiu nu am fost niciodată în acest
oraș până nu am fost numit paroh la biserica sus numită.Dar nobleţea acestor creștini mă obligă să iubesc
deopotrivă Biserica şi Neamul, să fiu un bun creştin şi un bun slujitor. Timp de trei ani de zile
predau disciplina Istoria Bisericii
Universale, la Academia de Teologie din orașul Chișinău, și la Gimnaziul ,,Ștefan cel Mare” din orașul Nisporeni
predau Istoria și Religia.
Sper ca, susţinut de harul divin, „slujba mea să o fac deplin”, cum
îndeamnă Sfântul Apostol Pavel (cf. II Tim. 4, 5). Ancorat în Dumnezeul Cel
viu, de la Care vine „tot darul
desăvârşit” (Ic. 1, 17), în acest moment de început, îmi ridic inima spre
cer şi dimpreună cu psalmistul exclam: „Binecuvintează,
suflete al meu, pe Domnul şi nu uita toate binefacerile Lui” (Ps. 102, 2).
Parinte Petru, sunteți inițiatorul Centrului
social multifuncțional „SfîntulNectarie” din cadrul acestei parohii. Cum v-a venit idea de a-i ajuta
pe cei ce sunt mai triști ca noi?
Trăim într-un timp de mare secetă spirituală, în
care secularismul, hedonismul, consumismul şi ocultismul fac ravagii.
Tentaţiile multiple şi surogatele acestei lumi îi atrag pe tinerii noştri ca un
magnet. Cât de mult ne preocupăm noi de lumea înstrăinată
de Dumnezeu? Ne preocupă destul ca să depunem mărturie? Destul ca să dăm din
ceea ce avem? Destul ca să ne dăruim pe noi înşine? Destul ca să murim? Noi
suntem răspunzători de celelalte mădulare ale Trupului lui Hristos. Noi nu
putem fi străini de suferinţa semenilor, pentru că avem aceeaşi fire şi acelaşi
destin. Deci, trebuie să trăim în iubire unul faţă de altul, să ne însuşim
suferinţele celuilalt. Durerea aproapelui înseamnă durerea fiecăruia dintre noi.
Acesta este punctul cel mai înalt al dragostei de om şi de făptură. În acest
sens, Sfântul Fotie, Patriarhul Constantinopolului (†893), scria: „Nu trece cu vederea pe sărac şi nu lăsa ca
zdrenţele lui să stârnească dispreţul tău, ci, mai curând, lasă-le pe acestea
să te mişte în a avea compasiune pentru semenii tăi. Pentru că şi el este un
om, o făptură a lui Dumnezeu, îmbrăcat în trup ca şi tine, şi este posibil ca,
în virtutea lui dumnezeiască, să oglindească pe Creatorul comun mai mult decât
tine”. Conștient fiind de chemarea de a sluji Bisericii lui
Hristos, nu poți fi nepăsător față de cei care se află în suferință. Văzând
atâta suferință, în societatea contemporană, în ochii mamelor în vârstă care au
rămas fără cei dragi alături, a copiilor rămași fără părinți care au plecat
peste hotare pentru a supraviețui.
Lansarea acestei idei, pare să fie un pic utopică, ținînd cont de vremurile
în care trăim. De unde aveți curajul de a insista în realizarea acestui
proiect?
Creştinii au datoria morală să-şi manifeste
preocuparea pentru semenii lor în două maniere care corespund naturii duale a
umanităţii: fizică şi spirituală. Cineva imită filantropia lui Dumnezeu când
hrăneşte pe cei flămânzi, adapă pe cei însetaţi, îmbracă pe cei goi, primeşte
în casă pe străini, vizitează pe bolnavi, eliberează pe prizonieri, îngroapă pe
cei morţi care nu au pe nimeni să-i îngroape. Acestor şapte activităţi fizice le corespund şapte preocupări
spirituale: să mângâi pe cei întristaţi, să sfătuieşti pe cei sfioşi şi
nehotărâţi, să înveţi pe neştiutori, să îndrumi pe păcătoşi şi să ierţi pe cei
căzuţi, să fii răbdător cu cei fără maniere şi insolenţi, şi, în sfârşit, să te
rogi pentru toţi, aşa cum le expune Patriarhul Gheorghe Scolarios. Aceasta
trebuie să fie atitudinea noastră, a creştinilor, în mijlocul unei istorii ce
nu încetează să unească grâul cu neghina şi sfinţenia cu păcatul. Aşa Îl imităm
pe Hristos şi ne agonisim răsplată eternă în ceruri, unde „cei milostivi se vor milui” (Mt. 5, 7).
Știm că în toată țara activează mai multe centre sociale, prin ce al dvs va
fi mai deosebit?
Provocările
lumii moderne diversifică foarte mult problematica socială. Ajutorarea
aproapelui trebuie făcută din ce în ce mai mult într-un cadru organizat. Parohia
noastră se străduie să creeze un astfel de cadru care să vină în întâmpinarea
problemelor sociale cu care se confruntă societatea. Paleta de furnizori,
servicii şi prestaţii sociale este şi ea tot mai largă, urmărindu-se adaptarea
la nevoile existente, mereu în schimbare. Se impune aşadar să abordăm
problematica socială eficient şi eficace, lucrând cu specialişti în domeniu.
Pentru a răspunde unui număr cât mai mare de solicitări şi pentru a trata
fiecare caz într-o manieră completă şi unitară, trebuie să ne cunoaştem
preocupările şi să ne unim eforturile. Înființînd
un şezământ multifuncțional, gândul meu se îndreaptă spre Mântuitorul nostru
Iisus Hristos, despre Care citim că „a
umblat făcând bine” (Fapte 10, 38) şi că vindeca orice boală şi orice neputinţă
în popor. Pe cei suferinzi şi lipsiţi, pe cei însinguraţi şi necăjiţi, Domnul
i-a numit „fraţii Săi prea mici”,
identificându-Se cu ei. Printr-o astfel de slujire samariteană, noi Îl putem
întâlni pe Hristos în semenii noştri şi putem arăta celor indiferenţi şi
necredincioşi că creştinismul nu este o învăţătură teoretică, ci viaţă
autentică ancorată în Dumnezeul Cel viu şi milostiv. Ca să reuşim în domeniul în care lucrăm, trebuie să-L urmăm pe Hristos,
să fim activi ca El, Care a spus: „Tatăl
Meu până acum lucrează; şi Eu lucrez” (In. 5, 17). De asemenea, trebuie să
valorificăm timpul vieţii asemenea lui Hristos, Care a spus: „Lucrurile Celui Ce M-a trimis trebuie ca Eu
să le fac până este ziuă; că vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze” (In.
9, 4).
Pe lângă această
menire sfântă, acest centru va fi la dispoziția fiecărui creștin care va avea
nevoie de sprijinul nostru, cred că deosebirea ce-a mai importantă va fi că
omul aflat în suferință Îl va afla aici pe Dumnezeu.
Cine
vor fi beneficiarii centrului? De ce anume ei?
Categoriile
de beneficiari vizate sunt: persoanele cu situaţie economico-socială precară;
persoanele vârstnice, fără aparţinători/cu aparţinători care nu îi pot
sprijini; persoanele cu probleme de sănătate şi nevoi sociale şi elevii/studenţii
cu risc de abandon şcolar.
·
Va
fi o cantină socială unde vor servi masa persoanele îngrijite de
fundaţie. În această cantină vor putea servi masa cei săraci, zilnic sau
ocazional. Se va pregăti mâncare şi se va duce acasă la cei bolnavi şi săraci.
Pentru persoanele vârstnice, care se pot deplasa, se va organiza lunar sau de
câteva ori pe an, aniversarea zilei de naştere. După
slujbele de înmormântare, în această cantină se va ţine masa de pomană. Cantina
va dispune de 150 de locuri.
·
Va fi o sală de conferințe, unde vor fi organizate
întâlniri cu diferite personalități, unde vor fi organizate șezători
tradiționale, se vor ține cateheze și alte activități.
·
O sală de bibliotecă cu toate cele necesare: cărți și
diferite obiecte de birotică.
·
Un bloc sanitar.
·
La subsolul corpului va fi un capelă mortuară penru servicii
rituale. Vor
fi 3 încăperi amenajate ca şi casă rece, având fiecare suprafaţa de 24 mp.
Fiecare din aceste încăperi va fi pictată, va avea aer condiţionat. Postamentul
pe care se va aşeza sicriul va avea la picioare rotile. Pentru săvârşirea
slujbei de priveghi, postamentul cu sicriul va fi dus ca un cărucior în
biserică, iar după slujbă, va fi dus înapoi. Familia va putea priveghea pe cel
răposat continuu până la înmormântare. În
ziua înmormântării, postamentul cu sicriul va fi dus din nou în biserică.
·
În
centru
se vor organiza şi programe sociale de zi cu cei nevoiaşi şi vârstnici din
oraş. Alte încăperi vor servi ca depozit,
magazie, spălătorie.
Este cunoscut faptul că orice construcție necesită investiții enorme, cum o
să vă descurcați?
Bunul
Dumnezeu este Cel ce revarsă darurile Sale peste noi, de aceea în primul rând
am încredere în Cel Preaînalt care ne ajută.
Cum s-ar putea implica membrii comunității noastre la ridicarea acestui
centru?
În primul rând orice creștin ne poate ajuta
prin susținerea unui asemenea proiect-social, apoi prin rugăciune și prin
sprijinul material cu care poate contribui fiecare creștin din orașul nostru
sau din întreaga lume.
Menționăm că părintele este prea modest ca să solicite direct niște
donații de aceea o facem noi pentru el.
Cine își dorește să contribuie într-un oarecare mod, poate suna la numărul de
telefon: 069820071, pentru a afla mai
multe detalii.
Multumesc pentru postarea ta! Este greu să găsești armonie în viață când toți se gândesc la plata impozitelor și cumpărarea mâncării. Am decis să încep să economisesc bani și pentru nevoile mele și pentru caritate. Ei spun că tranzacționarea este un mod frumos de a câștiga bani: https://www.instaforex.com/reviews_forex_traders. Ce crezi?
RăspundețiȘtergere