Peste 1500 km, virați la dreapta
Cam asta a fost direcția drumului, pornit acum mai bine de 6 luni în urmă. Destinație - Germania, Bielefeld. Primele două luni au fost lunile de ,,Wow”, ne minunam la tot pasul, de straduțele înguste, pline de case frumoase, cu ogrăzi pline de flori și bine îngrijite, de faptul că oamenii nu te cunosc, dar te salută zîmbind, de pistele de bicicliști care sunt peste tot, chiar și la periferia orașului acolo unde locuim noi, de transportul public care e foarte bine organizat și rar se întamplă să întarzie, și atunci cu 2-4 minute, de curățenia din jur, de terenurile de joacă care sunt amenajate în așa fel încît să se poată juca copiii, de la bebeluși pînă la adolescenții de 14 ani.
Primul lucrul l-am facut, ajungînd aici, a fost sa caut evenimente sociale în zona unde locuim, astfel primul eveniment a avut loc în următoarea duminică de la sosirea noastră, era un festival organizat de secția de pompieri a zonei unde locuim. Au fost activități pentru copiii, o demonstrație de stingere a unui incediu, copiii au fost cei mai entuziasmații. Nu au lipsit de la eveniment, tradiționalii cârnați copți, berea și prăjiturile, care au fost de altfel foarte gustoase.
Călătoaria noastră aici e abia la început, multe lucruri mai urmează sa vă povestesc, în speranța că vor fi utile cuiva!
P.S. Micul articol a fost scris acum 3 luni, dar abia acum am hotărât sa-l public după ce am creat acest blog. Simt nevoia să rămân anonimă. E greu pentru un introvert să devină extrovert și încă public!
Primul lucrul l-am facut, ajungînd aici, a fost sa caut evenimente sociale în zona unde locuim, astfel primul eveniment a avut loc în următoarea duminică de la sosirea noastră, era un festival organizat de secția de pompieri a zonei unde locuim. Au fost activități pentru copiii, o demonstrație de stingere a unui incediu, copiii au fost cei mai entuziasmații. Nu au lipsit de la eveniment, tradiționalii cârnați copți, berea și prăjiturile, care au fost de altfel foarte gustoase.
Călătoaria noastră aici e abia la început, multe lucruri mai urmează sa vă povestesc, în speranța că vor fi utile cuiva!
P.S. Micul articol a fost scris acum 3 luni, dar abia acum am hotărât sa-l public după ce am creat acest blog. Simt nevoia să rămân anonimă. E greu pentru un introvert să devină extrovert și încă public!
Comentarii
Trimiteți un comentariu