Sunt momente cind ma simt fragila si fara de protectie, singura si neajutorata. Sufletul meu isi cauta locul unde sunt acceptata asa cum sunt. Imi pare rau cind ma sacrific si nu sunt apreciata, intotdeuna sunt invinovatita, si atat de mult nu imi place cind se intimpla asta. Din aceasta cauza mi-e nu imi place sa judec, intotdeauna inteleg oamenii si incerc sa-mi dau seama din cauza carui motiv au gresit. Atunci ii inteleg! Nustiu cum sa fac sa fiu perfecta! De mica am fost criticata, intotdeauna de mama! Criticata in familie, in fata rudelor, in fata strainilor... Cu toate ca de fiecare data incerc sa fac totul bine. Dar nu e deajuns... Sufar... ???
Unde iti sunt prietenii atunci cind ai nevoie de ei? Atunci cind ai vrea sa vezi ca le pasa de tine si sa se intereseze cum te mai simti? Atit de greu e sa fii prieten, oare? De ce doar in momente de bucurie iti sunt alaturi, de ce vor doar tie sa iti pese de ei? Se pot numi astia prieteni? Ma indoiesc... Imi e greu si imi pare rau de ceea ce imi dau seama ca se intimpla! Cit costa o prietenia sincera? 500$, 1000$, 10000$, 1000000$? Interesant... Asta e, nu poti impune oamenii sa fie oameni sunt defapt asa cum vor si asa trebuie sa fim si noi...
astept reactii...
RăspundețiȘtergere