Gânduri călătoare

Răspunsul e foarte simplu, rămîn acasă: pentru că vreau să fiu alături de părinţi atîta timp cît mai sunt alaturi de noi, să le arăt cît de mult îi iubesc şi apreciez, să le mulţumesc pentru ce au făcut pentru mine; pentru că vreau ca copilul meu să crească alaturi de mine şi să nu treaca o zi făra sa îl văd, sărut, îmbrăţişez; pentru că vreau ,,să pun umărul" la dezvoltarea ţării; pentru că "decît codaş la oraş mai bine în satul tău fruntaş" vorba poporului; pentru că în afara ţării nu ne aşteaptă doar "miere şi lapte". Susţin campania "Rămîn acasă pentru că îmi pasă" iniţiată de portalul de ştiri  Unimedia .   Acum să-mi spune-ți dacă e frumoasă ţara noastră ori ba? Astea sunt nişte poze făcute aşa din mers. Eu încă mai cred că curînd vom avea tot mai multi turişti.  Tu ce faci alegi să rămîi acasă sau emigrezi?

Anul ăsta în sfîrșit am ajuns și noi la Bostaniada, împreună cu familia surorii pe la ora 16.00 am ajuns la Lozova. Prima bataie de cap: unde parcăm mașina? cițiva kilometri de drum era plin de mașini parcate pe ambele parți. Partea bună e ca au fost mai mult de 5000 de oameni la festival. M-am bucurat să văd multe familii tinere cu copii mari și mici. Toată lumea relaxată, veselă, o atmosferă pozitivă! Din păcate noi nu am prins bunatățile din bostan, în schimb am observat rînturile la frigarui, rînduri pe care le-am evitat. Mi-aș dori asemenea festivaluri în fiece lună! Oamenii sunt dornici de asemenea evenimente. Mă bucur că nu doar în Chișinău se orgnizaeza evenimente frumoase. M-am întors acasă cu niște dovlecei, castraveți un bostan și un stilou din lemn. Îmi pare rău că nu am avut mai mult timp la dispoziție să facem un picnic, dar recuperam la anul.

Mă întreba cineva: care e cea mai mare problemă a ţărişoarei nostre? - Sărăcia? corupţia? problema locurilor de muncă sau preţurile prea mari comparativ cu salariile? În ţara noastră corupţia e peste tot, sunt de părere ca sunt o parte din moldoveni care nu dau mita şi luptă cu corupţia şi altă parte din moldoveni care stau cu buzunarul desfăcut sau cu mîna întinsă şi asteptă să le dai, să le multumeşti. Cei ce stau cu mîna întinsă sunt majoritatea funţionarilor publici, sunt medicii şi surorile medicale, sunt profesorii, poliţiştii şi mulţi alţii. Sunt foarte multe probleme în societatea noastră, am impresia ca suntem prinşi într-o plasă pescarească, din care putem evada doar dacă emigram. Dar nici peste hotare nu ne aşteaptă doar miere şi lapte. Deci eu prefer să rămîn în ţară, încă sper că lucrurile se vor schimba. Vreau să fim alături de părinţi şi să preţuim timpul petrecut alaturi de ei cît încă mai sunt alături de noi. Ţin să felicit toţi romînii şi moldovenii de pretut...

În sfîrşit au venit schimbările în viaţa noastră, prima şi cea mai importantă e trecerea la un regim, dacă ultimii trei ani ne-am obisnuit sa ne trezim la 9.00 sau 10.00 şi să ne culcăm la 23.00 sau 00.00, acum gata,  trezirea la ora 7.00 şi culcare 21.30. De luni mami are un nou servici iar Darius merge la grădiniţă. Ştiu că ne v-a lua un timp pîn ne vom obişnui dar o să reuşim să ne adaptăm. Schimbările întotdeauna sunt benefice cred eu. Îmi doresc cîte un pic să trecem la meniul vegetarian, apoi la raw vegan, ştiu că nu va fi simplu dar trebuie să ne protejam sănătatea, care e atît de vulnerabila astăzi.  Mă bucur ca vine toamna, îmi era dor de ea, e anotimpul preferat.  Asculta-ti aici cea mai frumoasă melodie dedicată toamnei:

Dupa ce am văzut filmul "Secretul" Legea atracţiei, mi-am facut un carneţel unde îmi scriu toate dorinţele şi scopurile de viitor. Una din dorinţele mele e ca în 2014 să vizitez Parisul. Ştiu nu am un scop original dar chiar imi doresc foarte mult. Sunt o romantică şi o visătoare de cînd mă ştiu, visez cu ochii deschişi cum o sa hoinaresc pe strazile oraşului, hrănindu-mă cu frumuseţea lui. Perfect ar fi sa fie toamna! Anotimpul preferat. Cît de mult tre sa-ti doreşti ceva iar acel ceva să se realizeze? P.S: Melodia asta e genială, foarte frumoasă. O recomand, ascultati-o: 

Pentru ca e var a si e cald hai sa ne racorim cu nişte bomboane din iaurt înghţat:                                                                            Cum facem  ? Pentru ca tot timpul tre sa fim aranjate hai sa încercăm coafuri noi, uşor de făcut  Pentru cei ce reusesc sa meargă la mare vara aceasta învăţăm sa facem un tricou pentru plajă:  cum facem? Şi nu în ultimul hai să ne salvam amintirile, vă propun să facem un borcan cu amintirile de la mare: Cum facem?

Pentru că nu avem un serviciu stabil și cu un salariu care să ne acopere minimum necesar pentru un trai decent. Pentru că trebuie să-mi petrec soțul la muncă peste hotare, ramînînd acasă cu copilul în brațe și cu fața plină de lacrimi.   Pentru că avem cei mai egoiști politicieni, niște distrugatori de sanatate, familii, ei sunt cei ce distrug această țară. Pentru că lucrurile în Moldova nu se mai schimbă, și e din ce în ce mai greu.    *** Dar pe cît o urăsc pe atat o iubesc, nuștiu cît mai am putere sa rabd nedreptățile de pe aceasta ”palmă” de pămînt dar cînd o să simt că nu mai pot o sa-mi i-au familia și o să plec.  Voi ați avut vreodată sentimentul de ură pentru țara în care v-ati nascut?

Zilele trecute vorbeam cu o cunoscută care îmi povestea despre planurile de viitor adica ce studii ar vrea să facă, ea fiind casătorită şi mămică îşi doreşte sa termine colegiul de medicină din Ungheni. Ar vrea să se facă asistentă medicală cică: " Surorile medicale au un salariu bunicel de vreo 3000 lei şi (cel mai important) în fiecare tură fetele mai fac vreo 200-300 lei, că bătrinii le bagă banii în buzunar, si sa-ţi de-a macar 5 lei de injecţie că tot e bine, la cîte injecţii pui pe zi." Ideea cea mai tristă e că tinerii îşi aleg profesia dupa cîtă mită vor primi la servici! Doamne încotr-o ne îndreptăm?

 Cît de importantă e recunoştinţa in viaţa noastra? Eu zic ca e destul de importantă fiindcă dacă am şti să fim recunoscatori garantat am fi şi mai fericiţi. Aşa cum spunea Dalai Lama, în prima clipă cînd te trezeşti dimineaţa mulţumeşte astfel: "Mulţumesc pentru această nouă zi ce îmi este dăruită, iar eu voi dărui tuturor ăn toată această zi gînduri bune, compasiune si bunăvoinţă." Puterea gîndului e foarte mare dar majoritatea din noi nu suntem conoaştem cum trebuie sa o folosim, iar pentru asta vă recomand acest documentar:   Astept pareri, impresii.

Baietelul nostru nu este cel mai mîncăcios copil, mereu am avut probleme cu mîncarea deoarece nu mănîncă orce dar de cînd bunica a inventat jocul ,,Cine vine?" Darius manîncă foarte bine! Copilul baieţel fiind e total captivat de toate mijloacele de transport. Cind il hrănim el singur ne intreabă -cine vine? Fiecare linguriţă fiind  un avion, sau un trenuleţ, sau o bicicletă. Cu puţină creativitate am rezolvat problema! 

De astazi voi începe să postez în fiecare saptamină cite o poză cu baieţelul meu pentru a observa cum creste saptamina de saptamină. Inspirata de Alobebe .

Vin clipe cînd te simţi nefericit din cauza oamenilor din jurul tău, suntem judecaţi cand gresim dar nu suntem luaţi în considerare cînd facem lucrurile aşa cum trebuie făcute. Oamenii sunt complicaţii sau le place să se complice, prea incordati şi stresaţi zi de zi. Se întîmple uneori să stai alături de cineva stresat şi deprimat şi simti foarte uşor cum se face transferul de energie negativă în cîteva zeci de secunde. E obositor să trăieşti printre oameni negativisti şi anxiosi. De fiecare dată cînd sînt obosită şi sătulă de oameni şi probleme simt nevoie să evadez undeva în natură sub cîţiva copaci, unde ascult cântecul pasarelor, foşnetul frunzelor, zumzaitul albinelor. De aici îmi umplu bateriile cu energie pozitivă şi o i-au de la capat. Acesta e o relaxare adevărată, şi mai pui că e gratis. 

Visele noastre sunt foarte importante pentru noi astazi, ele sunt luminita de la capatul tunelului care ne da sperante ca o sa vina o zi cind o sa fie bine. Atunci cind ne simtim prost sau bine, suntem stresati sau pur si simplu simtim nevoia sa evadam din viata reala : visati, visati ca sunteti in vacanta,visati ca faceti ceea ce va face placere si va doareati demult asta, visati ca sunteti in calatorie acolo unde de mici va doreati, imaginativa acel loc in detalii, faceti asta zilnic rezultatele le veti vedea in lunile urmatoare. Trebuie sa visam, sa iubim, sa zimbim, sa ne imbratisam mai des, sa ne pretuim mai mult, sa credem mai mult unul in altul, sa ajutam  mai des, cintam mai des. Trebuie sa pretuim viata mai mult!!!

Imi e dor de primavara, de mirosul de iarba verde, de zumzaitul albinelor, de rindunele si miros de cozonac. La sfirsitul lui martie puiul meu face 2 ani, e flacau deja. Ce repede trece timpul si ma bucur ca o data cu plecarea lui pleaca si unele griji si probleme. Aventura cu Moldcell-ul i-a sfirsit peste 2 zile. Gata voi fi libera din nou, voi avea tot timpul sa ma ocup de Darius, sa merg la biblioteca, sa citesc, sa iesim afara. De data asta voi pretui timpul mai mult ca inainte. Promit! Zilele trecute am gasit un blog foarte bun pentru mamici cu pici, il gasiti  aici . Eu deja mi-am luat un carnet si am inceput a scrie retetele, sunt foarte usore si gustoase, sunt sigura. La un 1 si 10 luni am inceput a invata literele si ne place. Puiul ma alinta Micatica, adica mamica. Il ador.

Sunt momente cind ma simt fragila si fara de protectie, singura si neajutorata. Sufletul meu isi cauta locul  unde sunt acceptata asa cum sunt. Imi pare rau cind ma sacrific si nu sunt apreciata, intotdeuna sunt invinovatita, si atat de mult nu imi place cind se intimpla asta. Din aceasta cauza mi-e nu imi place sa judec, intotdeauna inteleg oamenii si incerc sa-mi dau seama din cauza carui motiv au gresit. Atunci ii inteleg! Nustiu cum sa fac sa fiu perfecta! De mica am fost criticata, intotdeauna de mama! Criticata in familie, in fata rudelor, in fata strainilor... Cu toate ca de fiecare data incerc sa fac totul bine. Dar nu e deajuns... Sufar... ???

Boala asta distruge atitea vieti nevinovate. Nu o intereseaza virsta, sexul sau ce fel de om esti. De curind a decedat o femeie deosebita pe care cu parere de rau nu am ajuns sa o cunosc cu toate ca mi-as fi dorit, e vorba de bloggerita Ina Coretchi iar blogul ei il gasiti aici , eu am cunoscut-o prin intermediul blogului. La fel ca si ea am sperat si eu ca va invinge boala, dar probabil Dumnezeu are nevoie de mai multi ingeri acolo linga El si de aia a lut-o de linga familie. Cind ma gindesc la ea de fiecare data imi vine sa pling, imi e mila de sotul si fiul  care au ramas singuri, e o durere de nedescris, imi pare foarte rau... Nu as vrea sa stiu niciodata ce inseamna sa pierzi un membru al familiei.  Speram ca timpul va vindeca toate ranile lasate in urma acestei pierderi. Odihneste-te in pace draga Ina...